Mersul la stadion educă. O analiză a ultrașilor români de la firul ierbii

“Mersul la stadion educă”, așa mi-a spus un fanatic în timpul unui meci din Brașov. La ce se referea și cum individul ajunge să se confunde cu rolul social de ultras, acestea sunt temele pe care presa românească ar face bine să le trateze mai cu cap…mai de la firul ierbii și mai cu studii.

Există numeroase modalități de reprezentare a fenomenului fotbalistic în presa de masă, în funcție de ceea ce politica editorială stabilește că “se vinde”. Iar asta nu vine ca reproș, în fond, o publicație editorială trebuie să se autosusțină economic dacă este creată pentru profit. Bine că La Gioale nu a fost creată cu acest scop și scriem ce vrem!

Probabil, la noi cel mai bine prind știrile despre echipele din campionatul intern și Liga Campionilor. Nu avem o statistică la îndemână, doar datele despre raitingul avut de Liga I în comparație cu celelalte campionate transmise de principalele canale de știri sau competițiile continentale, Champions League și Europa League.

O altă categorie de știri care nasc numeroase reacții sunt cele legate de fanatici, acea categorie de fani extrem de analizată de către publicațiile media din lume, dar și de universul academic. Pe scurt, este vorba de grupul de indivizi care manifestă cel mai ridicat atașament față de grup, au un interes reprimat pentru aspectele fotbalistice și se definesc prin apartenența la acea comunitate. “Ultrași”, “Huligani”, “Băieții în negru”, etc.

Lăsând la o parte titlurile senzaționale, lamentările despre “violențele nemaivăzute” și dezbateri făcute de analiști în cravată care nu au trecut niciodată prin peluze, aș vrea să notez câteva observații despre manifestările ultrașilor români. Nu cu “școala ajutătoare de presă”, vorba unui matinal de radio autohton, ci cu observații de la firul ierbii și multe studii antropologice parcurse.

Fanaticii îl construiesc pe „celălalt”, folosind categoriile moderne ale masculinității și naționalismului. Ultrasul este în primul rând un “bărbat adevărat”, așa cum este definit acest rol social în cercurile conservatoare social. În această cheie ar trebui să explicăm ritualurile de umilire a adversarilor prin injurii, negarea trăsăturilor acestora specifice bărbăției, asocierea cu orientările sexuale percepute drept „anormale”, asociera cu comunitatea LGBTQIA+ sau injuriile și scandările xenofobe raportate la o altă identitate etnică (conform lui Anthony King).

Redăm doar o scurtă colecție de mesaje sau scandări care să susțină cele de mai sus:

  • „Old lady/ Gay friendly” UTA Arad – Politehnica Timișoara (20.10.2019);
  • „<Tifosi> de la Ploiești, salahori în București!” Rapid București – Petrolul Ploiești (16.10.2019);
  • “Un refugiat=un atentat/Marxismul devine acceptabil” România – Serbia (14.10.2018);
  • “Afară cu ungurii din țară” – orice meci al naționalei României

Universul simbolic al fanaticilor români este completat de recuperarea unor personalități istorice care sunt cunoscute pentru crime împotriva unor categorii etnice, cum este mareșalul Antonescu, cel care a ucis și deportat mii de evrei și romi sau alte figuri care s-au remarcat prin extremism politic, dorință de “curățare a poporului român” de elementele considerate non-române.

Componenta atitudinală este coerent rezumată de unul dintre respodenți prin triada „echipa, orașul, țara”, fundamentată pe un set normativo-valoric extrem de bine construit. Atașamentul față de echipa locală demonstrează un sentiment puternic de apartenență la comunitate, echipa fiind o miniatură a orașului, mai ales prin faptul că este de multe ori înființată și susținută de una dintre fabrici sau de un grup profesional. În jurul echipei, ultrașii vor să strângă “buni cetățeni” din respectiva comunitate, lucru care se materializează prin anumite moduri de a gândi și de a face lucrurile.

De ce este politica atât de atașată mersului la stadion? Deoarece, în lumea democratică actuală, manifestările rasiste, xenofobe, antisemite sau care discriminează pe criteriul orientării sexuale nu sunt încurajate, dimpotrivă. Iar figura conservatoare a bărbatului puternic, bun “soldat” care luptă pentru “apărarea neamului” se manifestă cu greutate în spațiul public, primind o serie de reacții de reprobare. În afară de stadion…acolo se poate manifesta în voie, pentru a-și elimina această tensiune autoindusă, susținută de multe ori de un întreg aparat ideologic construit pe exagerări, știri false, lipsă de educație, senzaționalisme, stereotipuri sau propagare a unor idei “la modă” acum 100 de ani în “cercurile culturale”, pe care dezvoltarea cunoașterii le-a aruncat la gunoiul istoriei, acolo unde își au locul.

Până la urmă, avem de-a face cu o serie de bărbați neadaptați vremurilor în care trăiesc, tânjind după o reprezentare mitologică a trecutului glorios (de cele mai multe nesusținută de dovezi etnografice) care se bucură că sunt marginali. Se hrănesc din faptul că sunt neadaptați, respinși, huliți și că li se acordă foarte multă atenție.

Iar când această marginalitate se dezvoltă, ea poate fi tranzacționată spre extern, pentru ca “ceilalți” să se raporteze prin ea la grup. Exemple relevante sunt grupurile construite în jurul ideologiei de dreapta, cu accente extremiste (Lazio, Zenit Sankt Petersburg, Bejtar Jerusalem), de stânga (Livorno, Marseille, St. Pauli) sau grupurile separatiste (Barcelona, Celtic Glasgow, Athletic Club Bilbao).

Componenta centrală a acestor ultrași este că universul lor mereu este referențial. Întotdeauna se raportează la un grup de oameni pe care îi consideră “ceilalți”, fie că este vorba de “suporterii de rezultat” care nu pricep atașamentul față de club, “comuniștii”, “naziștii”, “presa” sau orice trăsătura care poate creea diferențiere la nivel social.

Cel mai mare păcat al presei de masă este că atunci când sunt mulți ultrași la stadion și cântă neîncetat e “atmosferă de derby”, când aprind torțe sunt “huligani”, când intră pe teren sau au scandări xenofobe sunt “bestii”, dar mereu vând. Inclusiv UEFA cea care nu mai permite ca în meciurile televizate să fie filmați ultrașii când aprind materiale pirotehnice, tot cu clipuri video din peluze își vând competițiile.

Pe scurt, avem nevoie de ultrași, dar, cel puțin în cazul României, ar fi mult mai util ca aceștia să se ocupe de insuflarea atașamentului față de echipă, nu de politică și extremism moral.

Articol semnat de Redacția La Gioale

Advertisement

Ideale Bari Calcio – împotriva fotbalului modern

RO:

La Gioale: Cum s-a născut acest club (cum l-ați organizat, care a fost evenimentul care a dus la crearea acestuia)?

Ideale Bari: Acest club a fost fondat pe 28 mai 2012 după scandalul pariurilor sportive din Bari. Jucătorul Andrea Masiello (care acum joacă la Atalanta, după 5 ani de suspendare) a vândut derby-ul împotriva lui Lecce și a marcat un autogol în partidă.

Al doilea motiv a fost reprezentat de rebeliunea împotriva fotbalului modern: astăzi, jocul nu mai este ceea ce era odată, din cauza represiunilor și a cenzurii care nu ne permit să ne susținem echipa.

Așadar, am decis să începem din nou din cea mai joasă ligă și să fondăm un club constituit doar din ultrași; în acest fel, putem împărtăși aceleași idealuri ale fotbalului popular, fără a ne lovi de alte probleme.

Societatea este constituită din 30 de membri, care suportă costurile echipei printr-o donație lunară; în acest moment, există și alte persoane (nu ultrași) care susțin proiectul datorită aprecierii atitudinilor de libertate și rebeliune împotriva regulilor pe care le propunem.

 

LG: Care sunt cele mai importante principii ale echipei Ideale Bari Calcio și cum este clubul perceput de către comunitatea locală?

IB: Clubul a fost fondat pe principiul auto-finanțătii, iar idealurile pe care le împărtășim cu toții sunt:

  • agregarea comunității pentru a susține echipa;
  • regăsirea vechilor valori în fotbal;
  • încercarea de a fi liber într-o lume modernă a fotbalului, încărcată de pariuri și constrângeri;

Clubul are parte de o considerație destul de ridicată din partea comunității. În Bari, societatea și ultrașii acesteia sunt tratați cu mult respect: mulți suporteri ai echipei mari din oraș, AS Bari, participă de asemea și la meciurile echipei noastre.

 

LG: Cât de importante sunt performanțele sportive pentru Ideale Bari?

IB: Performanțele sportive nu sunt nici importante, nici necesare pentru club; totuși, sunt relevante pentru proiect în sine. Trebuie să câștigăm meciuri pentru a demonstra că imaginea diferită a fotbalului, pe care o susținem, este realistă; dacă am pierde fiecare meci, nu am avea același efect asupra comunității. Ne dorim ca jucătorii de fotbal să respecte și să onoreze tricoul echipei (datorită însemnătății pe care acesta o are în oraș) și să transpire în fiecare meci.

 

LG: Unde vedeți clubul în cinci ani?

IB: Nu știm unde vom fi în cinci ani, pentru ca în liga în care ne aflăm avem nevoie de mai multe fonduri și este greu să supraviețuiești fără ele. Dar noi nu vom renunța și vom continua pe linia pe care am pornit pentru că nu ne simțim liberi în lumea fotbalului modern. De asemenea, o să facem tot ce ne stă în putință pentru a demonstra că alegerea noastră diferită nu este soluția reală, dar este o modalitate de a arăta faptul că sprijinul TREBUIE SĂ EXISTE în societate.

 

EN:

LG: How did this football club get born (how did you organize it, which was the event that triggered the foundation of the club)?

IB: This club was founded on the 28th of May 2012 after the scandal of the football bets in Bari. The football player Andrea Masiello (who is now playing in Atalanta, after 5 years of disqualification) sold the derby against Lecce and scored one own goal in the match.

The second reason was the rebellion against the modern football: today this game is not what it used to be, because of the repression and prohibitions which don’t let us support the team.

So, we decided to start again from the last league, founding a team consisting only from ultras; in this way, we can share the same ideals of popular football without any problems.

The society consists in 30 members who make a monthly donation for the team costs; in this moment, other people (not ultras) support this project because they appreciate the freedom and rebellion against modern laws.

 

LG: Which are the most important principles of Ideale Bari Calcio and how is the club perceived by the local community?

IB: The club is founded on the self-financing principle and the ideals which we all share are:

  • aggregation between people in order to support the team;
  • finding the old values of the football again;
  • trying to be free in a modern football loaded by bets and prohibitions.

The club has a fairly high consideration in the community. In Bari, there a great respect is shown to the society and its ultras: many supporters of the biggest team in the city, AS Bari, also come to our team’s matches.

 

LG: Do the sportive performances have an importance for Ideale Bari?

IB: The sportive performances are not important and necessary for the club; however, they are very relevant for the project itself. We need to win games in order to demonstrate that the other image of football is realistic; if we lost every match, we would not have the same effect in the community. We ask the football players to honour and respect our shirt (due to its meaning to the community) and sweat every match.

 

LG: Where do you see the club in 5 years?

IB: We don’t know where we will be in 5 years because in this league we need more money and it’s hard to survive without it. However, we will not give up and continue to try this way, because we don’t feel free in the modern football. Also, we will do all we can to demonstrate that our different choice is not the real solution but it’s a way to show that the support MUST EXIST in this society.

 

Photo: Ideale Bari Calcio Facebook